Ploua

Ploua. E ultimul lucru care mi-l amintesc!! Ca de fiecare dată singurul lucru pe care îl mai simt e să plec. Nu, nu  mă aștept să vină cineva după mine, știu sigur că mâine dacă aș muri fără doar și poate.... doar cerul ar plânge în caz că ar fi înnorat... Mulțumesc trecutului meu că își întinde mrejele peste actual-a-mi soartă.....Mă trec fiori...Frica aduce cu ea deznădejdea!!...În cine să mai cred?? În mine ?? Mi se pare ciudat că mă duc la medic plin de răni, abea viu și să mă întrebe retoric ” Vă simțiți bine nu-i așa??” singurul gând care îmi mai trece prin minte e să-mi sparg pușculița și să îmi iau un bilet de avion cu destinația Alaska. De ce?? Pentru că nu mă pot vedea pe mine în vrăjmășie cu mine!! Poate că îmi pierd speranța!  Cuvintele nu mă mai pot readuce cu picioarele pe pământ, poate că am rămas singur, poate că nu mai iubesc ,poate că într-adevăr nimeni nu mai iubește iar eu nu fac excepție de la această lege. Ceva din mine regretă ,ceva îmi spune să plec! Ce să fac când doar ploaia mai răspunde haotic în noapte??

File de poveste

•  E noapte. Afară e pustiu. Te întreb: Care au fost cele mai frumoase cuvinte care ți le-am spus : Cele care ți le-au spus toți dar care ți-au ajuns la suflet acum sau cele care nu și le-a spun nimeni până acum? Eziți. Răspunzi cu zâmbetul pe buze și-mi dai verdictul ca un judecător. Te strâng în brațe și rememorez clipe din trecut. Închid ochii și mă întorc cu două seri în urmă, mă trezesc acolo lângă tine, îți văd chipul amărui dormind, părul ciufulit, doar zumzetul respirației agită liniștea de pe chipul tău. Chiar dacă afară timpul cântă o partitură de iarnă în acord picăturilor de ploaie și vânt, lumina se chinuie să între pe geam. E un decor de iad, te iau în brațe de frica vremii de afară și te sărut chiar dacă știu că ochii o să-ți revină la viață. Tresari și pe chipul tău se lasă nedumerirea...ști că sunt eu după câteva clipe de îndoială și îmi răspunzi cu o mângâiere caldă observându-mi frica din ochii..îmi îngâni două vorbe de iubire și teama se spulberă. Te iau în brațe și ochii cad ușor pregătind sosirea viselor....Deschid ochii și ești aici lângă mine, m-ai strigat de câteva ori fără să răspund deși te auzeam așa fantomatic, retrăiam un vis. E târziu din nou..e aproape miezul nopții, timpul nu are milă cu noi, se scurge atât de violent ca repriza unei partide de box. Cronos s-a dovedit un zeu care nu poate fi înduplecat , rugămințile noastre rămânând fără ecou..Sub umbrelă ne regăsim ținându-ne de mână în pustiul vremii de afară, pașii lasă urme adânci în pământul ud scrijelind două umbre purtate de vânt pe aceeași cărare care dacă aș fi legat la ochi aș parcurge-o fără să mă pierd. Ajunși la podul despărțirii mâinile noastre cad și un ultim sărut ne lovește buzele , deschid umbrela , mă uit pentru o clipă înapoi, nu te mai zăresc încât mă pierd și eu în noapte...îmi pun căștile și mă pierd în întuneric...Iau telefonu și scriu un mesaj : " Unii ar spune că afară e urât și plouă însă pe strada mea e soare încă din ianuarie...e o altă noapte în care fericirea s-a așezat peste sufletul meu..pașii mei mă cheamă înapoi, doar ploaia poate să spele urmele lăsate pe drum când împreună pășeam parcă spre nicăieri...întors acasă parfumul tău încă plutește pe tot patul, buzele tale stau imprimate pe cana de ceai...sunt file de poveste..de iubire.                                                                            I LOVE YOU THIS BIG