Drumuri

      

  De atata griji si ura

Mai scot pe gura inc-o minciuna

Mai injur iarasi de-aceasi povara

Ma hotarasc sa plec dar intr-o alta gara.

Degeaba incerc sa imi aflu scopu

Cand stiu ca altu curand o sa imi ia locu

Ma plimb prin mine la aceasi ora

Ma trezesc constient dar... intr-o alta gara.

Unde sunt, defapt..cine sunt acesti straini

Nimeni, defapt ei sunt prieteni mei cei mai senini

Ma uit la ei , la ceas, aceeasi ora

Mi-e greu sa-nchid cortina pentru-a doua oara.

Mai bine plec pe drumuri vestejite

Imi plec capu si zic: Tot inainte

Nu mai vreau de azi o viata in trecut

Nimic frumos, de astazi vreau sa uit,

Sa uit ca trebuie sa uit

De cei de langa mine care poarta scut

De ce-i care imi intind o mana in semn de salut

Dar imi fura pe la spate tot ce am mai scump.

Degeaba m-am intors degeaba am plecat

Defapt am fost aici dar mereu mascat

Mereu pe langa voci, atent mereu la soapte

Mereu pe drumuri ratacind in noapte.

Durere

Am ajuns sa-mi caut vitoru in prezent
Meru acelasi dar mereu absent
Mereu incurcat pe alte drumuri
Mereu acelasi dar in alte fumuri

Mi-e frica sa imi spun cu voce tare
Prezentu nu-i aici e-n departare
Prezentu nu-i o cale i-o povara
Prezentu meu mereu  va fi  o scara

Nu sunt altceva, alcineva
Nici macar acelasi nume de candva
Nici nu stau sa sufar si sa plang
Mai bine singur dar vesel in mormant

Bartolomeu. Intrarea Domnului in Ierusalim

Vizionare placuta. 

Evanghelia Duminicii Floriilor

Ev. Ioan 12, 1-18

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

Roșia Monatană sau adevărul din spatele cortinei mediatice.

Vă invit în cele ce urmează să vizionați un documentar excepţional despre tot ceea ce a însemnat și înseamnă Roșia Montană. Hai să fim odată măcar în acelaș cuget ideologic și promotor să nu ne lăsăm pămîntul acesta cu roadele lui să ne fie furat pe față dar mai ales cu consimţămîntul nostru.

Simplu

M-m lovit in aceasta seara de un citat din Memoriile vrednicului de pomenire alfel regretat de toti ÎPS Bartolomeu care zicea următoarele: Lumea cu toate urâțenile și ororile ei rămâne frumoasă atâts timp cât întrînsa rămâne sfințenia și iubirea. Mă gandesc doar la simplu fapt că în seara aceasta am văzut cum săracia te împinge să faci lucruri de neimaginat. Am rămas cu tot uimit și un sntiment de tristete mi-a inundat sufletul așa că m-am gandit să o relatez întocmai. Venind de la muncă m-am asezat pe o bancă din stația de troleu așteptând 25-ul. Un bătran zdrențuros și amărât ca vai de capul lui, ca acela de care ne ferim mai rău ca de o groapă în trafic s-a așezat alături. În prima fază am încercat și eu să îl ignor până cand unele foșnetea mi-au trezit auzul. Am tras cu ochiul și am vazut cum dintr-o bucata de ziar încerca să sferme mucuri de țigară. Fiind eu însu-mi un pătimaș i-am întins o țigare neputând a rabda să vad ca face un asemenea lucru. Nu am zis nimic eu însu-mi aprinzindu-mi una am auzit cum mi-a mulțumit însă culmea că el nu și-a aprins-o ci a continuat să meșteșugească la  acel lucru. A spus că aceaa nu o va savura și o i-a ca un dar...Am rămas făra cuvinte.I-am strâns mâna și m-am urcat in troleu neștiind nici la ora aceasta dacă am făcut un bine sau un rău. 

Clipe

Sunt clipe când simți că nu mai poți merge mai departe. Știu, toți le trăim, le știm, le conștientizăm. Dar câți dintre noi avem puterea de a ne învinge pe noi înșine? Majoritatea problemelor sunt doar în mintea și în sufletul nostru? Nu știu.  Poți să urli la colț de stradă sau sa iei magnetofonul pe un stadion nimeni nu se va opri la necazul sau problema ta. A trebuit să trăiesc pe propria-mi piele acest sentiment. M-am rușinat. Am pus capul în pământ m-am regăsit printre icoane și prin urlete de ajutor șoptite spre adresa cerului. Iartă-mă!. 

Momente

A trecut atata timp si stiu ca e cam tarziu. Da e 1 noaptea si nu pot sa imi descarc ploapele peste ochi. Ma doare ceva, ma plimb prin casa si nu imi gasesc pacea. E o liniste care urla in continuu. Imi  mai aprind o patima si imi mai scurtez constient din viata. Imi pare rau. Ceva inlauntru meu nu mai izbuteste sa se aline. Parca nu mai e nimeni care sa se roage pentru o noapte mai buna si linistita. Ne-am robotizat. Singur. S-a mai dus o noapte...Noapte buna.

Despre Post

În majoritatea cazurilor în această duminică a izgonirii lui Adam din Rai am fost inundaţi de mesaje venite de sus de la anvon sau din faţa altarului despre cum să postim sau care a fost cauza pentru care s-a instituit postul. Nu este necesar să vorbim despre ce s-a spus. Ştim toate ideile scripturistice şi patristice despre motiv, durată şi eficienţă. Ceea ce vreau eu să remarc este faptul de ce în societatea în care trăim postul nu este atât de mediatizat şi de dorit. Ei bine pentru simplu fapt pentru care noi îl ştim şi după care alergăm şi anume banul. Într-o societate cu un consum exuberant postul nu e de dorit. Trebuie scos în evidenţă şi ramarcat cu litere mari că postul nu e de dorit de nici o societate modernă bazată pe consum. De ce? Pentru că nu se concepe ca pe rafturile unui magazin de orice tip să nu existe produse lactate, ouă şi carne. Comercianţii ar pierde sume enorme pe timpul postului. De aceea observăm acum cu precădere oferte care de care mai tentante la produse care nu sunt in legimitate cu dorinţele învechite ale bisericii ortodoxe. Un alt aspect este acel al surogatului gen: patee de post, brânză de post , soia. Aştept cu nerăbdare ouăle de post. Asta ar fi una dintre cele mai mari invenţii gastrice după părerea mea. Ei bine părerea mea ar fi că postul este libertate în primul şi în primul rând. Hai să postim că doar nu ne oporim de la nimic. Prin faptul că este o mizerie care ne face doar rău are o etichetă mare De Post. Una este să poţi fi liber faţă de trupul tău care după spusle lui Francisc de Asisi este măgarul nostru şi alta este să mâncam surogate. Postul de altă dată practicat de părinţii noştrii era altfel în sensul că ei aveau altă mentalitate. Nu se punea problemă să nu se se postească şi să nu trăiască în curaţie şi în regim de rugăciune. Noi mai puţin. Tentaţia e la tot pasul mai ales atunci când nu şti ce să alegi şi mai ales atunci când răul i-a  eticheta binelui. Un post liniştit tuturor.

Predica la Izgonirea din Rai

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

14	Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
15	dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre.
16	Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor.
17	Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
18	pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.
19	Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură;
20	ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură;
21	că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!

Mitropolia Clujului

Episodul deposedarii Mitropoliei Clujului de o parte semnificativa a spatiului pe care il avea intru duhovniceasca administrare, arunca o binecuvintata lumina asupra preocuparilor, ne-teologice si ne-duhovincesti, ale inaltilor ierarhi.

Lupta pentru putere si influenta, mici comploturi si aranjamente, orgolii nemasurate reprimate ani de zile si polite platite cinic, iata obiceiuri ce nu par straine clerului Bisericii Ortodoxe Romane.

Aflam astfel, de la respectabilul teolog Radu Preda, ca IPS Bartolomeu Anania ar fi facut "la manie" Mitropolia Clujului. Ca episcopul Oradiei, Sofronie Drinac, principalul "complotist" al spargerii Mitropoliei Clujului, este un "hot si un impostor" care si-a falsificat lucrarea de doctorat! Desigur, nu cred ca teologul Radu Preda a aflat abia vineri seara, dupa hotararea Sfantului Sinod de "micsoarare" a Mitropoliei Clujului, despre impostura stiintifica a unui episcop ortodox. Un fapt de o asemenea gravitate trebuia denuntat pe loc! Se poate crea suspiciunea ca ar mai fi si alti impricinati.

Mostenirea lasata de Bartolomeu Anania, Dumnezeu sa-l odihneasca!, este strivitoare. Copleseste si inhiba pe oricare urmas. Acest  inalt ierarh a condus Arhiepiscopia si, mai apoi, Mitropolia Clujului "nu pentru foamea de putere, ci pentru setea de slujire". Evident ca citatul ii apartine. Mitropolitul Bartolomeu era greu de refuzat. Isi domina interlocutorii nu atat prin functie, cat prin inteligenta sclipitoare, desavarsita cultura enciclopedica si, nu in cele din urma, modestie. Bartolomeu Anania nu voia nimic pentru sine. Si ceea ce aavut, a donat bisericii.

Forta sa spirituala si organizatorica si uriasa sa influenta pana la cel mai inalt nivel in stat au creat, legitim si necesar, Mitropolia Clujului. Dupa traducerea Bibliei, probabil acesta a fost "proiectul" la care a tinut cel mai mult. Aud ca actualul mitropolit, IPS Andrei Andreicut, este "un om al pacii". Nu-mi aduc aminte ca despre fostul mitropolit, Bartolomeu, sa se fi spus ca e un om al razboiului! Mitropolia Clujului nu s-a facut prin "razboaie" si "cuceriri", dar pare sa se fi diminuat prin pasivitate si naivitate. Si daca tot e la moda concursul "Sunt mandru ca sunt clujean!", faza pe consiliul local, cred ca responsabilitatea pentru aceasta ciuntire aMitropoliei Clujului mai cade atat in seama politicienilor clujeni, cat si a intelighentiei locale. Ca sa nu mai vorbim de ONG-uri, ca-mi vine, vorba unui dictator, sa trag cu pistolul! Bine, in schimb, ca nu se facecrematoriu.

Desigur, credinta nu se masoara in hectare sau in numar de credinciosi pe metrul patrat. Acest lucru il vor constata, cat de curand, cei ce se bucura acum de ciuntirea lucrarii marelui ierarh Bartolomeu Anania. PentruCluj este un afront, dar tot fostul mitropolit spunea ca "biserica  urmeaza in organizarea sa structurile politico-statale". Clujul este simbolic, dar numai simbolic, capitala Trasnilvaniei. "Clujul este orasul care, cuvremea, a devenit metropola administrativa, sociala, culturala si economica a Transilvaniei. Chiar daca aceasta calitate nu i-a fost conferita formal de catre administratia statala, iata ca i-o conferim noi,Biserica", spunea marele ierarh chiar la infiintarea Mitropoliei!

Din pacate, noi suntem incremeneti intr-un localism vetust si contraproductiv, intr-un "judetenism" care ne orbeste si ne impiedeca sa evoluam. Batem pasul pe loc, dar cu voiosie, mandri nevoie mare ca ni se elibereaza certificat de nastere. Iesirea din "judetenism" se poate face numai prin schimbarea hartii politico-administrative a Romaniei. Acest deziderat, si lupta impotriva coruptiei, mi-l fac suportabil pana si pe presedintele Traian Basescu, daramite pe niste bieti complotisti cu sutana.  


 Sursa

Evanghelia Înfricoşatei Judecăţi

Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32	Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre.
33	Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34	Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35	Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M'aţi primit;
36	gol, şi M'aţi îmbrăcat; bolnav, şi M'aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine».
37	Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38	sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39	sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?»
40	Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici fraţi ai Mei , Mie Mi-aţi făcut».
41	Atunci va zice şi celor din stânga: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui .
42	Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau;
43	străin am fost şi nu M'aţi primit; gol, şi nu M'aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M'aţi cercetat».
44	Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?»
45	Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».
46	Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“.

Hai sa mai vorbim si despre noi!

Parcă îmi era şi dor să îmi amintesc de copilarie. Acum mă uit în oglindă şi îmi mângâi barbă. Îmi zic în sinea mea că am îmbătrânit în sensul că s-au mai scurs câţiva ani din plutirea naivă la care mă raportez. Poate că mulţi s-au întrbat de ce prefer să port barbă sau mai grav Ce e cu faţa aceea la tine ? Ei bine eu văd omul şi bărbatul altfel, îmi rezum dreptul de a mai crede că omul este frumos. Este frumos aşa cum a ieşit din creaţie. Nu poţi să îî ceri lui Picasso să modifice opera Un băiat ţinând un cal şi să menţionezi că îi cam lipsesc băiatului aceluia nişte haine.Aşa nu pot să îi cer explicaţie la Tata de ce am ieşit aşa cum sunt. Dar în fine sunt alte poveşti fără noimă. Stăteam şi mă gândeam că încă mai tind după inocenţa timpului pierdut fără milă. Atunci când viaţa nu îmi cerea socoteală şi nu râdea nimeni de mine dacă nu ştiam să îmi înnod şiretul la papuc. Atunci când puteam să hoinăresc fără noţiunea de timp pe dealurile din apropierea casei. Nu ştiam de mamă şi de tată pe vremea aceea. Parcă eram singur şi numai foamea mă atrăgea către casă. Nu luam aminte la poveştile de viaţă iar pentru mine vorbele de genu o să dai u cu capu odată şi-o dată de viaţa asta         mi se păreau ceva gen zmei răi din ceva cărţi prafuite pe care nimeni nu le mai deschide de teamă să nu dea cu capu de ei acolo. Mai mereu făceam cam tot ce-mi vroia primind şi imboldu de la bunicii mei la care cuvântul Nu şi Nu se poate nu prea exista decât în situaţiile cele mai rele. Şi multe şi multe altele că vorba aia Doamne multe-am mai făcut când eram băiet. Clipele s-au dus, vremea inocenţei a apus. Acum nu mai e timp de nimic. Sub multitudinea de probleme uit mai mereu cine sunt şi de unde vin. Întotdeauna aerul de intelectual care uneori e doar o falsitate vie mă denigrează şi mă face să îmi pierd conştiinţa de ţăran liber cu menţiunea de om frumos, cu titlul de doctor în ceea ce el face , pentru a nu da loc la speculaţii. Unii nu au ce povestii cu ţăranii sau cu cei dintr-o treaptă inferioră a societăţii. Poi stai puţin domnule că respectivul om fie el ţăran îţi dă lecţie de viaţă. El îşi are dat doctoraratul în ceea ce face el în fiecare zi. Încă de mic am fost iniţiat în gândirea simplă dar eficientă a ţăranului român şi mă bucur şi mă mândresc că m-am născut la ţară. Nu mi-am uitat niciodată idealul şi ţiinţa dar mai ales nu am uitat cele mai frumoase clipe ale vieţii ţi anume Copilaria. Însetez după acele zile..Le am puse într-o cutiuţă şi le mai drumul nostalgie. Îmi aduc zâmbetul pe faţă.

Un pacat

Aproape intodeauna suntem tentati sa vedem ce in jurul nostru si sa ne facem propria noatra impresie despre tot in general despre lumea care traim. Asa este omul supus pacatului de a cataloga si judeca. Ma impresioneaza mai mereu atitudinea omului de a vorbi despre altcineva sau despre altceva. De aici vine si pacatul de a judeca. A te pune pe tine intr-o lumina buna fata de cel pe care il vorbesti judecandul pentru ceia ce a facut sau ceia ce nu a a facut. Din mandrie care este sursa tuturor pacatelor se naste si ego-ul nostru de a ne face pe noi centrul pamantului si al universului. Noi suntem cei mai buni si cei mai frumosi si cei mai intelepti si cei mai tari dar uitam un aspect foarte important si anume ca ne raportam la noi si nu la Dumnezeu. De ce spun acestea? Pentru ca asa cum spunea Pavel noi nu suntem ai nostri adica nu prin voia noastra suntem asa cum suntem ci prin darul si harul lui Dumnezeu care in primul rand ne-a creat si mai apoi ne-a rascumparat din propria noastra viata de pacat. Iisus Hristos ne spune prin mana lui Matei nu judecati ca s nu fiti judecati caci cu masura cu care judecati ve-ti fi judecati. Prin alte cuvinte pacatul pe care tu il faci atrage dupa sine acelasi lucru. Nu castigi nimic prin catalogare sau judecata decat aceasi moneda. Insusi Dumnezeu spunea A mea este judecata adica tu nu poti judeca de vreme ce si tu esti sub incidenta aceluiasi pacat. Asa cum spune a Iisus Hristos noi vedem mai mereu paiul din ochiul celuilalt decat sa vedem barna din ochiul nostru. Cu cat esti mai pacatos si mai vicios cu atat vei vrea sa te ascunzi si sa judeci pe ceilalti. Nu inteleg de ce lupta asta pentru suprematie se desfasoara asa usor in viata omului care uita sa se raporteze la Dumnezeu. De ce nu vedem ca tot ceea ce este bun este de la Dumnezeu care ne-a creat. De ce nu vedem cat de frumoasa este creatura lui Dumnezeu. Nu ne minunam oare de frumusetea unui chip tandru si o remarcam. Cum sa zici ca u esti frumos cand chipul care la sadit Dumnezeu in tine e si in al semenului tau. Cu ce suntem noi mai presus decat ceilalti ei bine cu Smerenia. Acesta este antidotul la mandria de a cataloga, de a judeca , si de a barfi. De a vedea , dar mai ales de constientiza ca  Dumnezeu le-a creat pe toate ca ele sa traiasca in comuniune prin ele catre Dumnezeu ce Atotpupeternic. A fi blanzi si smeriti cu inima. Acesta e idealul care este remarcat si pe muntele Fericilor. Acestia vor fi cei care vor mosteni imparatia cerurilor. Toti suntem oameni si toti la un momentdat judecam si catalogam pe cineva sau ceva. Ei bine sa nu fie aceasta spre pacat si spre indreptarea lui. Fie ca toti su urmam calea ce buna si dreapta.


P.S. Imi cer iertare ca nu am folosit diacritice insa tehnologia veche nu mi-a permis acest lucru. Va multumesc.

Pilda Fiului Risipitor

11 Şi a zis: „Un om avea doi fii. 12 Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea. 13 Şi nu după multe zile, adunând toate , fiul cel mai tânăr s'a dus într'o ţară'ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. 14 Şi după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Şi ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. 16 Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului  şi faţă de tine; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. 20 Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s'a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat. 21 Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22 Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare; 23 şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim; 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat. Şi au început să se veselească. 25 Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. 26 Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea? 27 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. 28 Şi el s'a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga. 29 Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; 30 dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat... 31 Iar el i-a zis: Fiule, tu'ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. 32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat“ .

O mică viziune asupra Evangheliei Aşa cum spunea extrem de frumos vrednicul de pomenire Î.P.S. Bartololomeu al Clujului "Nu contează că pleci contează să te întorci" Pe tot parcursul pildei care este una veridică observăm bunătatea Tatălui , o bunătate fară drept de apel, zguduitoare pentru noi cei de astăzi. De remarcat însă după cuvintele apusului vladică marea frumuseţe a acestei pilde este întoarcerea de la moarte la viaţă. Toţi murim prin păcate însă nu toţi putem să ne ridicăm la viaţă. Dumnezeu ne ne aşteaptă pe toţi să ne pună haina cea dintăi sau ceea aleasă primită prin taina Botezului, să ne pună inel în mână adică să ne ridice la nivelul omului nobil desăvârşit. E o pildă care este mereu actuală fie ea interpretată literal sau duhovniceşte. Toţi plecăm sau ne aplecăm spre păcat dar repet câţi avem puterea de a ne ridica de a ne veni în fire şi de a veni acasă? Un exemplu vrednic de urmat pe cel al fiului. Merită.

Un "Nu" pentru Valentine's Day

14 Februarie! O zi în care ne arătăm mai cu prisos iubirea! Aşa ar cataloga unii ziua de 14 februarie care pentru mai bine din 75% dintre tineri şi de ce nu şi dintre cei ajunşi la maturitate o aşteaptă şi o sărbătoresc. Valentine's Day e sărbătoarea "iubiri" intrată pe filiera americană şi la noi în ţara pentru a înlocui propria noastră mentalitate despre "iubire" şi anume Dragobetele.

    Oare cât de neghiob poţi să fi încât să crezi că există o singură zi pe an în care se sărbătoreşte dragostea , de ce să fie o zi mai specială în care să ne manifestăm dragostea?. Pentru că e părerea mea pur personală vrea cu tot dinadinsul să nu jignesc pe nimeni! Pt mine e ceea ce noi numim Spiritul de turmă. Inimoare roşi şi bomboane plus alte şi alte cadouri. Mie i-ar mi se pare o strategie de marketing gen Moşul Crăciun al companiei Coca Cola. 

Dacă iubeşti, iubeşti necontenit fără nici un fel de materialim şi asta în fiecare zi. Iubirea nu se laudă, nu se trufeşte, nu caută ale sale le spunea Pavel celor din Corint unde desfrânarea era ridicată la rang de cult. Dacă nu iubeşti în fiecare zi atunci nu iubeşti, iubirea e ceea ce simţi, e ceea ce vrei.  Ori V. Day e o zi care o să te absolve de iubirea de pe tot parcursul anului ? Numai atunci ieşi la iveală că iubeşti persoana de lângă tine? Tot anul ce ai făcut? Ai hibernat ca ursu?
Libertatea rău înţeleasă şi prost folosită, Această libertate nu trebuie sa fie nici anarhie nici dezmăţ. Însă tocmai această libertate a noastră cataloghează această zi. Totuşi mai cred că printre noi există cenzura bunului simţ.



Alţii ne împing pe tavă o iubire care se rezumă numai la marketing adiă la bani şi la dezmăt si anume la sex. Astă e Valentine Day dezmăţ. Iubirea nu se arată în public pentru că nu iubeşti la fel pe toţi şi nu pe toată lumea. Nu mergem la vot să fim intrebaţi cu cine ai votat şi în cazul acesta ce cadou ai primit sau să afirmi prin presă că în această zi cu precădere o să faci sex. Îmi amintesc că anul trecut s-a făcut chiar un sondaj de opinie între femei pe această temă şi numărul celor care au afirmat acest lucru ca trend a depăşit cateva milione. Pe blogul băcăuan există postat un anuţ de nuntă de o zi aşa experimentală pentru a prosti gloata. Unde a ajuns moralitaea lumii în care trăim. Altele erau vremurile în care iubirea îti tremura corpul prin simplu gând la ea. Acum un cadou de 50 de euro şi ti-ai satisfăcut placera trupească că doar e învogă sa te "dăgosteşti"de ziua ta.

Cred cu tărie că multă lume habar nu are cine a fost "Sfântul" Valentin si anume că el nu s-a arătat urmaş lumii ci urmaş lui Hristos  prin martirul său. Păi noi pân la urmă pe cine urmăm? Pe Valentin s-au pe Hristos? A instituit Valentin ziua indragostiţilor?

            Fiecare este liber să aleagă ce vrea sa spună ce vrea.E un dar de la Dumnezeu şi un drept legiferat prin Constituţie. Însă să nu dinstingi binele de rău şi să primeşti tot ceea ce alţii îţi servesc pe tavă te îndobitoceşte. Iubirea nu vine la comanda unei zile, iubirea se trăişte.
                                                                                      

Nihil Sine Deo

Unde ne aflăm în actualulele probleme cu care se frământă ţara? Cine oare ne va salva de aceşti parveniţi pe care chiar majoritatea dintre noi i-am votat?. Stam şi mă gândeam într-o perioadă  în care se desfăşurau manifestările de stradă din Cluj şi din toată ţara să particip sau să nu particip? Ei bine în unanimitate am decis să nu iau parte la aceste treziri târzii. De ce? Simplu. Şi toată lumea ar trebui să ştie lucrul acesta. Nu putem învinge nici dacă am fi mai mulţi. Iar dacă printr-o minune s-ar întâmpla, la anul cu un alt Guvern pe banda rulantă vom fi nevoiţi să mai ieşim iarăşi. Nihil sine Deo- acest principiu s-a încălcat. De aceea am ajuns aici. Pentru că viaţa noastră nu corespunde cu ceea ce ar trebui să fim şi să urmăm. Noi suntem în parte vinovaţi de propriu eşec. Pentru că nu reuşim să valorificăm ceea ce înaintaşii noştri ne-au lăsat (şi aici nu mă refer la bunuri sau clădiri din epoca comunistă) şi care aveau nădejdea că nu o vom irosii şi anume credinţa în Dumnezeu. Bazele noastre nu mai sunt creştin ortodoxe ca ale martirilor noştri părinţi. Formalismul e de mare anvergură, adică în altă ordine de idei :"Mersul la Biserică nu te face credincios, aşa cum statul în garaj nu te face maşină" Ne punem speranţa în oameni aşa  cum zicea odinioară David "Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor"  (Ps. 145) Iar Biserica unde este în acest context? I s-a cumpărat cumva vocea odată cu proiectul Catedrala Mântuiri Neamului? Nici noi nu putem fi uniţi şi mă refer aici la vladica Andrei care în marea lui duhovnicie surupă în loc să conserve sau să zidească. Unde eşti Leule al Ardealui să vezi cum îţi ruinează casa cei care cândvau muţeau. S-au dus vremurile când Biserica Vorbea......acum vorbim de alceva şi în pastorale cerem bani pentru proiecte iar noi putrezim pe zi ce trece sub amalgamul problemelor care nu îşi mai i-au parcă sfârşit. Rezolvarea se află în noi, doar că noi o căutam pe-afară, prin metode bizare şi ridicole!! Ce să mai crezi când te uiţi la aleşii noştri fie ei parlamentari sau ierarhi? Mai au şi curajul de a ne vorbi de sus! Ce vremuri mai trăim!  


În Domnul voi nădajdui. Să nu fiu ruşinat în veac. Numai El prin marea Lui milostivire ne va izbăvi de noi înşine. Să ne ajute Dumnezeu.

Dorul

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.

Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.

Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta cu un gând persistent, penetrant şi afectiv la aceea. Cel ce doreşte nu se mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din jurul său.

Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.

Dorul te cheamă lângă ea. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de mai înainte să se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenţa persoanei dorite lângă tine. Simţi necesitatea să ai căldura ei lângă tine şi nu numai de la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei. În dor te duci cu gândul şi cu simţirea lângă persoana iubită. Dar, în acelaşi timp, în dor manifeşti trebuinţa ca să te duci în carne şi oase la ea şi ea să vină la tine în carne şi oase.

În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat să existe cu totul.

Pr. Dumitru Stăniloae

sursahttp://www.orthograffiti.ro/141/ce-este-dorul/comment-page-1/#comment-1829