Simplu

M-m lovit in aceasta seara de un citat din Memoriile vrednicului de pomenire alfel regretat de toti ÎPS Bartolomeu care zicea următoarele: Lumea cu toate urâțenile și ororile ei rămâne frumoasă atâts timp cât întrînsa rămâne sfințenia și iubirea. Mă gandesc doar la simplu fapt că în seara aceasta am văzut cum săracia te împinge să faci lucruri de neimaginat. Am rămas cu tot uimit și un sntiment de tristete mi-a inundat sufletul așa că m-am gandit să o relatez întocmai. Venind de la muncă m-am asezat pe o bancă din stația de troleu așteptând 25-ul. Un bătran zdrențuros și amărât ca vai de capul lui, ca acela de care ne ferim mai rău ca de o groapă în trafic s-a așezat alături. În prima fază am încercat și eu să îl ignor până cand unele foșnetea mi-au trezit auzul. Am tras cu ochiul și am vazut cum dintr-o bucata de ziar încerca să sferme mucuri de țigară. Fiind eu însu-mi un pătimaș i-am întins o țigare neputând a rabda să vad ca face un asemenea lucru. Nu am zis nimic eu însu-mi aprinzindu-mi una am auzit cum mi-a mulțumit însă culmea că el nu și-a aprins-o ci a continuat să meșteșugească la  acel lucru. A spus că aceaa nu o va savura și o i-a ca un dar...Am rămas făra cuvinte.I-am strâns mâna și m-am urcat in troleu neștiind nici la ora aceasta dacă am făcut un bine sau un rău.