Drumuri

      

  De atata griji si ura

Mai scot pe gura inc-o minciuna

Mai injur iarasi de-aceasi povara

Ma hotarasc sa plec dar intr-o alta gara.

Degeaba incerc sa imi aflu scopu

Cand stiu ca altu curand o sa imi ia locu

Ma plimb prin mine la aceasi ora

Ma trezesc constient dar... intr-o alta gara.

Unde sunt, defapt..cine sunt acesti straini

Nimeni, defapt ei sunt prieteni mei cei mai senini

Ma uit la ei , la ceas, aceeasi ora

Mi-e greu sa-nchid cortina pentru-a doua oara.

Mai bine plec pe drumuri vestejite

Imi plec capu si zic: Tot inainte

Nu mai vreau de azi o viata in trecut

Nimic frumos, de astazi vreau sa uit,

Sa uit ca trebuie sa uit

De cei de langa mine care poarta scut

De ce-i care imi intind o mana in semn de salut

Dar imi fura pe la spate tot ce am mai scump.

Degeaba m-am intors degeaba am plecat

Defapt am fost aici dar mereu mascat

Mereu pe langa voci, atent mereu la soapte

Mereu pe drumuri ratacind in noapte.

Durere

Am ajuns sa-mi caut vitoru in prezent
Meru acelasi dar mereu absent
Mereu incurcat pe alte drumuri
Mereu acelasi dar in alte fumuri

Mi-e frica sa imi spun cu voce tare
Prezentu nu-i aici e-n departare
Prezentu nu-i o cale i-o povara
Prezentu meu mereu  va fi  o scara

Nu sunt altceva, alcineva
Nici macar acelasi nume de candva
Nici nu stau sa sufar si sa plang
Mai bine singur dar vesel in mormant

Bartolomeu. Intrarea Domnului in Ierusalim

Vizionare placuta. 

Evanghelia Duminicii Floriilor

Ev. Ioan 12, 1-18

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

Roșia Monatană sau adevărul din spatele cortinei mediatice.

Vă invit în cele ce urmează să vizionați un documentar excepţional despre tot ceea ce a însemnat și înseamnă Roșia Montană. Hai să fim odată măcar în acelaș cuget ideologic și promotor să nu ne lăsăm pămîntul acesta cu roadele lui să ne fie furat pe față dar mai ales cu consimţămîntul nostru.

Simplu

M-m lovit in aceasta seara de un citat din Memoriile vrednicului de pomenire alfel regretat de toti ÎPS Bartolomeu care zicea următoarele: Lumea cu toate urâțenile și ororile ei rămâne frumoasă atâts timp cât întrînsa rămâne sfințenia și iubirea. Mă gandesc doar la simplu fapt că în seara aceasta am văzut cum săracia te împinge să faci lucruri de neimaginat. Am rămas cu tot uimit și un sntiment de tristete mi-a inundat sufletul așa că m-am gandit să o relatez întocmai. Venind de la muncă m-am asezat pe o bancă din stația de troleu așteptând 25-ul. Un bătran zdrențuros și amărât ca vai de capul lui, ca acela de care ne ferim mai rău ca de o groapă în trafic s-a așezat alături. În prima fază am încercat și eu să îl ignor până cand unele foșnetea mi-au trezit auzul. Am tras cu ochiul și am vazut cum dintr-o bucata de ziar încerca să sferme mucuri de țigară. Fiind eu însu-mi un pătimaș i-am întins o țigare neputând a rabda să vad ca face un asemenea lucru. Nu am zis nimic eu însu-mi aprinzindu-mi una am auzit cum mi-a mulțumit însă culmea că el nu și-a aprins-o ci a continuat să meșteșugească la  acel lucru. A spus că aceaa nu o va savura și o i-a ca un dar...Am rămas făra cuvinte.I-am strâns mâna și m-am urcat in troleu neștiind nici la ora aceasta dacă am făcut un bine sau un rău. 

Clipe

Sunt clipe când simți că nu mai poți merge mai departe. Știu, toți le trăim, le știm, le conștientizăm. Dar câți dintre noi avem puterea de a ne învinge pe noi înșine? Majoritatea problemelor sunt doar în mintea și în sufletul nostru? Nu știu.  Poți să urli la colț de stradă sau sa iei magnetofonul pe un stadion nimeni nu se va opri la necazul sau problema ta. A trebuit să trăiesc pe propria-mi piele acest sentiment. M-am rușinat. Am pus capul în pământ m-am regăsit printre icoane și prin urlete de ajutor șoptite spre adresa cerului. Iartă-mă!. 

Momente

A trecut atata timp si stiu ca e cam tarziu. Da e 1 noaptea si nu pot sa imi descarc ploapele peste ochi. Ma doare ceva, ma plimb prin casa si nu imi gasesc pacea. E o liniste care urla in continuu. Imi  mai aprind o patima si imi mai scurtez constient din viata. Imi pare rau. Ceva inlauntru meu nu mai izbuteste sa se aline. Parca nu mai e nimeni care sa se roage pentru o noapte mai buna si linistita. Ne-am robotizat. Singur. S-a mai dus o noapte...Noapte buna.