Un pacat

Aproape intodeauna suntem tentati sa vedem ce in jurul nostru si sa ne facem propria noatra impresie despre tot in general despre lumea care traim. Asa este omul supus pacatului de a cataloga si judeca. Ma impresioneaza mai mereu atitudinea omului de a vorbi despre altcineva sau despre altceva. De aici vine si pacatul de a judeca. A te pune pe tine intr-o lumina buna fata de cel pe care il vorbesti judecandul pentru ceia ce a facut sau ceia ce nu a a facut. Din mandrie care este sursa tuturor pacatelor se naste si ego-ul nostru de a ne face pe noi centrul pamantului si al universului. Noi suntem cei mai buni si cei mai frumosi si cei mai intelepti si cei mai tari dar uitam un aspect foarte important si anume ca ne raportam la noi si nu la Dumnezeu. De ce spun acestea? Pentru ca asa cum spunea Pavel noi nu suntem ai nostri adica nu prin voia noastra suntem asa cum suntem ci prin darul si harul lui Dumnezeu care in primul rand ne-a creat si mai apoi ne-a rascumparat din propria noastra viata de pacat. Iisus Hristos ne spune prin mana lui Matei nu judecati ca s nu fiti judecati caci cu masura cu care judecati ve-ti fi judecati. Prin alte cuvinte pacatul pe care tu il faci atrage dupa sine acelasi lucru. Nu castigi nimic prin catalogare sau judecata decat aceasi moneda. Insusi Dumnezeu spunea A mea este judecata adica tu nu poti judeca de vreme ce si tu esti sub incidenta aceluiasi pacat. Asa cum spune a Iisus Hristos noi vedem mai mereu paiul din ochiul celuilalt decat sa vedem barna din ochiul nostru. Cu cat esti mai pacatos si mai vicios cu atat vei vrea sa te ascunzi si sa judeci pe ceilalti. Nu inteleg de ce lupta asta pentru suprematie se desfasoara asa usor in viata omului care uita sa se raporteze la Dumnezeu. De ce nu vedem ca tot ceea ce este bun este de la Dumnezeu care ne-a creat. De ce nu vedem cat de frumoasa este creatura lui Dumnezeu. Nu ne minunam oare de frumusetea unui chip tandru si o remarcam. Cum sa zici ca u esti frumos cand chipul care la sadit Dumnezeu in tine e si in al semenului tau. Cu ce suntem noi mai presus decat ceilalti ei bine cu Smerenia. Acesta este antidotul la mandria de a cataloga, de a judeca , si de a barfi. De a vedea , dar mai ales de constientiza ca  Dumnezeu le-a creat pe toate ca ele sa traiasca in comuniune prin ele catre Dumnezeu ce Atotpupeternic. A fi blanzi si smeriti cu inima. Acesta e idealul care este remarcat si pe muntele Fericilor. Acestia vor fi cei care vor mosteni imparatia cerurilor. Toti suntem oameni si toti la un momentdat judecam si catalogam pe cineva sau ceva. Ei bine sa nu fie aceasta spre pacat si spre indreptarea lui. Fie ca toti su urmam calea ce buna si dreapta.


P.S. Imi cer iertare ca nu am folosit diacritice insa tehnologia veche nu mi-a permis acest lucru. Va multumesc.