Nihil Sine Deo

Unde ne aflăm în actualulele probleme cu care se frământă ţara? Cine oare ne va salva de aceşti parveniţi pe care chiar majoritatea dintre noi i-am votat?. Stam şi mă gândeam într-o perioadă  în care se desfăşurau manifestările de stradă din Cluj şi din toată ţara să particip sau să nu particip? Ei bine în unanimitate am decis să nu iau parte la aceste treziri târzii. De ce? Simplu. Şi toată lumea ar trebui să ştie lucrul acesta. Nu putem învinge nici dacă am fi mai mulţi. Iar dacă printr-o minune s-ar întâmpla, la anul cu un alt Guvern pe banda rulantă vom fi nevoiţi să mai ieşim iarăşi. Nihil sine Deo- acest principiu s-a încălcat. De aceea am ajuns aici. Pentru că viaţa noastră nu corespunde cu ceea ce ar trebui să fim şi să urmăm. Noi suntem în parte vinovaţi de propriu eşec. Pentru că nu reuşim să valorificăm ceea ce înaintaşii noştri ne-au lăsat (şi aici nu mă refer la bunuri sau clădiri din epoca comunistă) şi care aveau nădejdea că nu o vom irosii şi anume credinţa în Dumnezeu. Bazele noastre nu mai sunt creştin ortodoxe ca ale martirilor noştri părinţi. Formalismul e de mare anvergură, adică în altă ordine de idei :"Mersul la Biserică nu te face credincios, aşa cum statul în garaj nu te face maşină" Ne punem speranţa în oameni aşa  cum zicea odinioară David "Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor"  (Ps. 145) Iar Biserica unde este în acest context? I s-a cumpărat cumva vocea odată cu proiectul Catedrala Mântuiri Neamului? Nici noi nu putem fi uniţi şi mă refer aici la vladica Andrei care în marea lui duhovnicie surupă în loc să conserve sau să zidească. Unde eşti Leule al Ardealui să vezi cum îţi ruinează casa cei care cândvau muţeau. S-au dus vremurile când Biserica Vorbea......acum vorbim de alceva şi în pastorale cerem bani pentru proiecte iar noi putrezim pe zi ce trece sub amalgamul problemelor care nu îşi mai i-au parcă sfârşit. Rezolvarea se află în noi, doar că noi o căutam pe-afară, prin metode bizare şi ridicole!! Ce să mai crezi când te uiţi la aleşii noştri fie ei parlamentari sau ierarhi? Mai au şi curajul de a ne vorbi de sus! Ce vremuri mai trăim!  


În Domnul voi nădajdui. Să nu fiu ruşinat în veac. Numai El prin marea Lui milostivire ne va izbăvi de noi înşine. Să ne ajute Dumnezeu.