Hai sa mai vorbim si despre noi!

Parcă îmi era şi dor să îmi amintesc de copilarie. Acum mă uit în oglindă şi îmi mângâi barbă. Îmi zic în sinea mea că am îmbătrânit în sensul că s-au mai scurs câţiva ani din plutirea naivă la care mă raportez. Poate că mulţi s-au întrbat de ce prefer să port barbă sau mai grav Ce e cu faţa aceea la tine ? Ei bine eu văd omul şi bărbatul altfel, îmi rezum dreptul de a mai crede că omul este frumos. Este frumos aşa cum a ieşit din creaţie. Nu poţi să îî ceri lui Picasso să modifice opera Un băiat ţinând un cal şi să menţionezi că îi cam lipsesc băiatului aceluia nişte haine.Aşa nu pot să îi cer explicaţie la Tata de ce am ieşit aşa cum sunt. Dar în fine sunt alte poveşti fără noimă. Stăteam şi mă gândeam că încă mai tind după inocenţa timpului pierdut fără milă. Atunci când viaţa nu îmi cerea socoteală şi nu râdea nimeni de mine dacă nu ştiam să îmi înnod şiretul la papuc. Atunci când puteam să hoinăresc fără noţiunea de timp pe dealurile din apropierea casei. Nu ştiam de mamă şi de tată pe vremea aceea. Parcă eram singur şi numai foamea mă atrăgea către casă. Nu luam aminte la poveştile de viaţă iar pentru mine vorbele de genu o să dai u cu capu odată şi-o dată de viaţa asta         mi se păreau ceva gen zmei răi din ceva cărţi prafuite pe care nimeni nu le mai deschide de teamă să nu dea cu capu de ei acolo. Mai mereu făceam cam tot ce-mi vroia primind şi imboldu de la bunicii mei la care cuvântul Nu şi Nu se poate nu prea exista decât în situaţiile cele mai rele. Şi multe şi multe altele că vorba aia Doamne multe-am mai făcut când eram băiet. Clipele s-au dus, vremea inocenţei a apus. Acum nu mai e timp de nimic. Sub multitudinea de probleme uit mai mereu cine sunt şi de unde vin. Întotdeauna aerul de intelectual care uneori e doar o falsitate vie mă denigrează şi mă face să îmi pierd conştiinţa de ţăran liber cu menţiunea de om frumos, cu titlul de doctor în ceea ce el face , pentru a nu da loc la speculaţii. Unii nu au ce povestii cu ţăranii sau cu cei dintr-o treaptă inferioră a societăţii. Poi stai puţin domnule că respectivul om fie el ţăran îţi dă lecţie de viaţă. El îşi are dat doctoraratul în ceea ce face el în fiecare zi. Încă de mic am fost iniţiat în gândirea simplă dar eficientă a ţăranului român şi mă bucur şi mă mândresc că m-am născut la ţară. Nu mi-am uitat niciodată idealul şi ţiinţa dar mai ales nu am uitat cele mai frumoase clipe ale vieţii ţi anume Copilaria. Însetez după acele zile..Le am puse într-o cutiuţă şi le mai drumul nostalgie. Îmi aduc zâmbetul pe faţă.