Pilda Fiului Risipitor

11 Şi a zis: „Un om avea doi fii. 12 Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea. 13 Şi nu după multe zile, adunând toate , fiul cel mai tânăr s'a dus într'o ţară'ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. 14 Şi după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Şi ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. 16 Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! 18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului  şi faţă de tine; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. 20 Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s'a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat. 21 Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22 Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare; 23 şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim; 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat. Şi au început să se veselească. 25 Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. 26 Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea? 27 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. 28 Şi el s'a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga. 29 Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; 30 dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat... 31 Iar el i-a zis: Fiule, tu'ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. 32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat“ .

O mică viziune asupra Evangheliei Aşa cum spunea extrem de frumos vrednicul de pomenire Î.P.S. Bartololomeu al Clujului "Nu contează că pleci contează să te întorci" Pe tot parcursul pildei care este una veridică observăm bunătatea Tatălui , o bunătate fară drept de apel, zguduitoare pentru noi cei de astăzi. De remarcat însă după cuvintele apusului vladică marea frumuseţe a acestei pilde este întoarcerea de la moarte la viaţă. Toţi murim prin păcate însă nu toţi putem să ne ridicăm la viaţă. Dumnezeu ne ne aşteaptă pe toţi să ne pună haina cea dintăi sau ceea aleasă primită prin taina Botezului, să ne pună inel în mână adică să ne ridice la nivelul omului nobil desăvârşit. E o pildă care este mereu actuală fie ea interpretată literal sau duhovniceşte. Toţi plecăm sau ne aplecăm spre păcat dar repet câţi avem puterea de a ne ridica de a ne veni în fire şi de a veni acasă? Un exemplu vrednic de urmat pe cel al fiului. Merită.